- a ţine o comunicare
- to read a paper.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a ţine o comunicare
Look at other dictionaries:
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
notă — NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de… … Dicționar Român
telegramă — TELEGRÁMĂ, telegrame, s.f. Comunicare (scurtă) la distanţă transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare. [var.: (înv.) telegrám s.n.] – Din fr. télégramme. Trimis de rscurt,… … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală … Dicționar Român
Mărgărita Miller Verghy — (Romanian pronunciation: [mərɡəˈrita ˈmiler ˈverɡi]; first name also Margareta, surname also Miller Verghy, Miller Verghi, Miller Vergy; full name also Marg. M V.; January 1, 1865–December 31, 1953) was a Romanian socialite and author, also… … Wikipedia
impar — IMPÁR, Ă, impari, e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soţ. – Din lat. impar cf. fr. i m p a i r. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură … Dicționar Român
semiotic — SEMIÓTIC, Ă, semiotici, ce, s.f., adj. I. s.f. 1. Semiologie (2). 2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor. II. adj. Referitor la semiotică (I), de semiotică. [pr.: mi o ] – Din fr. sémiotique.… … Dicționar Român
verbal — VERBÁL, Ă, verbali, e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparţine verbului (1), privitor la verb, de verb. ♢ Flexiune verbală = conjugare (2).… … Dicționar Român
